Bunele maniere intr-ale cadourilor (Capitolul 1)

„Cum sa faci asa ceva?! Unde iti sunt manierele?”. Replica bine cunoscuta…Ei bine, cel mai probabil, manierele s-au pierdut undeva pe drum. Oricum, cine isi mai bate capul cu ele astazi, cand nu mai ai timp de nimic, ca doar traim in secolul vitezei…

Insa, pe undeva prin niste cartulii simpatice, care poarta nume felurite, dar destul de asemanatoare cu „Bunele maniere pe intelesul tuturor” sau „Codul bunelor maniere” sau asa mai departe (esentiala e ideea, nu titlul), se mai gasesc cateva norme (uneori mai stricte, alteori ingaduitoare) care reglementeaza aspecte ale socialului. Unele dintre ele vorbesc de „daruri” si de „a darui”, cunoscute gesturi cu profunde implicatii sociale (despre care nu voi vorbi acum).

Cate dintre regulile spuse de Bunele Maniere se mai respecta astazi? Asta ramane de vazut. Ascultandu-le pe primele cinci…

1.Un cadou trebuie sa provoace placere celui care il primeste. Este indicat desigur sa fie gandit (mda), cumparat (logic), ambalat (frumos) si oferit (personal)  – nimic de spus, aici Bunele Maniere graiesc adevarul…care era destul de evident, de altfel. Exceptand partea cu oferitul personal, peste care se trece cateodata. Ca doar de aia avem curieri.

2. Cadourile primite se deschid in fata musafirului, fara plangeri ca e prea scump, ca nu trebuia sa se deranjeze si tot asa (vechile replici, destul de obositoare) – in tara noastra, asadar, cadourile se deschid de fata cu musafirul. Eu zic ca e o manevra inteligenta. Asa, omul poate sta cu ochii pe tine, pandind reactiile involuntare (ii place???, nu-i place!!!). Sau poate sunt eu paranoica.

3. Se pot face cadouri oricand in familie, intre prieteni, intre indragostiti (e o adevarata placere sa faci asta, de fapt). Nu e indicat insa sa i se faca daruri unei rude mai „bogate” venita din strainatate, deoarece aceasta se va simti obligata sa aduca ceva cu prima ocazie – sincer, de obicei asteptam ca ruda bogata din strainatate sa ne aduca ceva, nu invers…

4. Nu se fac daruri foarte scumpe deoarece este o dovada de prost gust – eu zic ca aceasta regula e infratita cu ideea „facem un contradar de aceeasi valoare ca a celui primit sau mai mare nitelus, daca vrem sa ne dam mari ”. Intr-adevar, poate fi destul de neplacut sa tot primesti cate un inel de aur de fiecare data de la prietena ta cea mai buna, si tu sa-i cumperi mereu cate un parfum. (inel de aur…as vrea eu)

5. Eticheta cu pretul se dezlipeste, exceptie facand doar cartile si discurile – da, inca mai exista oameni care uita sa ia eticheta cu pretul. Nu inteleg insa exceptia…