Dau ca sa dai

Formula de baza in cultul Sumerului (si mai tarziu in cel akkadian), darul contra indeplinirea dorintelor era o practica bine inradacinata in mintea poporului sumerian. Era cunoscuta sub sintagma “do ut des”.

Nimeni nu se ducea inaintea zeului cu mainile goale. Daca voiai ceva, aduceai ceva in schimb. Nu exista rugaciune fara daruri catre Zeu sau Zeita, darurile putand consta in orice, de la bani, carne sau legume, pana la tamaie.

Totusi, cum Zeul sau Zeita erau undeva mult deasupra muritorilor, mult prea divini pentru ca mintea umana sa-i perceapa, era intotdeauna nevoie de un mijlocitor…Cineva care asculta ruga muritorului si o spunea mai departe Zeului…Si care se ocupa probabil si de darurile aduse acestuia…Exceptand cazurile in care vreo zeitate mai mica se materializa in fata muritorului sa preia dorintele acestuia, mijlocitorii cei mai comuni erau, desigur, preotii.