Dragobete vs. Valentine (RUNDA a 2-a)

Dragobete, fiindca tot are el o fire mai navalnica, respinge atacul lui Valentine cu arma lui calita in focurile de razboi ale dacilor (caci inca de pe vremea lor a fost pastrat jocul Dragobetelui).

Mai intai zeu ce cununa animalele padurii si pasarile, s-a dat apoi de trei ori peste cap si s-a facut protector al iubirii si semn al belsugului, sarbatorit pe 24 februarie (zi ce simbolizeaza inceputul primaverii si al anului agricol).

In calea armei lui Valentine sta scutul sau de traditii pastrate pana astazi. Baietii si fetele, in haine de sarbatoare, se intalnesc in fata bisericii in aceasta zi si pleaca in padure sa adune ghiocei, plante tamaduitoare si tamaioasa pe care fetele le pun la icoane sau le folosesc in felurite farmece de dragoste.

Prin sud este si obiceiul alergarii fetelor de catre baiatul care le place (si daca baiatul prinde fata, primeste un sarut care ii logodeste, cel putin de forma, un an intreg). De asemenea, fetele aduna zapada ramasa, zapada « nascuta din surasul zanelor » pe care o pastreaza tot anul, fie pentru alte farmece, fie pentru infrumusetare. Oamenii nu muncesc de Dragobete, au grija de toate animalele din ograda si petrec ca sa aiba un an imbelsugat si sa fie feriti de boli.

Runda a treia va fi cea decisiva…(?)